jurnal de la clasa de fotografie

O sa incep cu franturi de ganduri...

Prin natura meseriei mele am fost fotografiata mult si...din pacate, prost. Uneori bine, chiar foarte bine. Uneori.
Exista multi fotografi fara nume. Cei care nu-si dau interesul.
Cei care nu inteleg ca In fotografia lor apare un om care are si el un suflet si trebuie sa aibe un minim de grija.
Am vazut ca si la Clasa de fotografie exista potential pentru fotografi fara nume,
Care nu sunt interesati cum se simte persoana fotografiata atunci cand se vede.
Ei declanseaza si considera treaba gata.
Sigur diferenta dintre cei de la clasa de fofografie si ceilalti, care umbla liber si "profeseaza" este ca aici exista profesori de la care se poate invata.
Nu vreau sa par dura sau ingamfata sau...mai stiu eu cum, dar as atrage putin atentia asupra unor aspecte care mie mi se par importante....
Sunt lucruri pe care le-ati auzit deja de la profi, dar as vrea sa le subliniez...
Nu poti fotografia oricum un om. Cu femeile e si mai greu. Trebuie sa te uiti la ea.(mare efort!)
Trebuie sa iti dai seama stand de vorba putin cu ea, ce fel de fire are, cum are fatza...Cum i-ar sta mai bine.
Ce expresie ar avantaja-o...
Exista un fel de relatie intre model si fotograf.
Trebuie sa fi atent la firul de par, la ridul din coltul ochiului, la bluza care face cute, la albul ochiului si la mult mai multe aspecte care variaza de la caz la caz.
Principala este expresia. Ce vrem sa exprime modelul sau care particica din suflet vrem sa i-o rapim.
Este moral sa te gandesti ca persoana fotografiata poate va avea o strangere de inima cand va vedea ca o imagine facuta la plesneala este pusa... pe un blog, de ex.
Facuta publica. In general pentru femei e devastator.
Mai bine te straduiesti sa intelegi ca portretul este ceva extrem de sensibil si inalztator in acelasi timp.
Nu ai voie sa lasi intamplarea sa hotarasca.
Nu e cazul sa ne ne intre in cap ca toate vor sa iasa BB, MM sau stiu si eu...dar in orice caz trebuie sa ne dam interesul!
Trebuie sa fotografiem mult...
Dar nu ai voie sa publici un portret oribil. Nu ai voie din punct de vedere moral.

Revenind la franturile de jurnal...

Simt cum anumite informatii incep sa mi se aseze. G11-le are totul la-ndemana. Rotitze, butonase...totul usor de accesat.
Folosesc cu mai multa usurinta anumiti termeni...
Timpul de gandire e mai scurt atunci cand trebuie sa setez aparatul...dar inca nu am reprezentare mentala a timpilor de expunere...
Nu e greu, dar inca nu imi sunt prieteni...:))Am facut multe fotografii negre incercand ...
Histograma cred ca am inteles-o. Am o problema insa... Pe aparat histograma era de vis (serios vorbesc) si la clasa:
Camera Raw arata, de unde eu credeam ca e o imagine frumoasa, o imagine arsa...Noroc ca poate fi prelucrata!hm...
Descopar Bucurestiul tot mai urat, tot mai murdar, tot mai urat mirositor...
Ma uit in jur ce as fotografia...si vad numai mizerie...
Exista un gen care transfomra mizeria in arta...dar asa nu ma atrage zona asta....:(((

Visez sa participi si eu la urmatorul Phototour in Himalaya!!!!!!!!!Daca o fi...cand o fi....daca s-o putea...
Ochiul artistic (vorba furata de la Bogudan) doreste sa vada cat mai multe ...are un mare apetit!
Si tot ochiul artistic trebuie secondat de bagajul (deocamdata usurel) de informatii de specialitate!
Asa ca ...va las!
Am treaba!
:)
Desfatatzi ochiul artistic!Plimbati-l pe unde se poate...chiar si prin internet!